Fratele meu a încetat din viață în 2018, la 59 de ani, după o năucitoare și cumplită boală de plămâni, dar în anul 1992 era foarte viu și curajos. Atunci și-a forțat norocul și a căutat de lucru în Italia. A fost un an când „Uniunea europeană” era restrânsă la „Comunitatea europeană”, iar moneda „euro” nu fusese inventată. În Italia comunității europene exista deja o comunitate românească nedeclarată. Fratele meu a descoperit-o în orașul Benevento. A sperat că poate beneficia de ajutorul concetățenilor, dar nu s-a putut. Și atunci a apelat la alții. Românii se descurcau în Benevento însă timpul vizei lui (nu intra nimeni fără viză din România în Italia) era pe sfârșite. A stat aproape un an fără acte, dar nu ilegal. Pe-atunci era o organizație care îi ajuta pe extracomunitari. Există și acum. Se numește „Caritas”.

Cartea are două părți și un epilog. Prima e povestea scrisă de mine după ce mi-a spus el și am reținut. Nu a fost prea mulțumit. Nu gândea în felul meu. A doua este un jurnal pe care l-a scris și din care am selectat.

Este o aventură într-o lume uneori binevoitoare, alteori înșelătoare, o poveste care conține nu doar efortul unui om pentru a reuși între străini, dar și descrierea locurilor, interpretată după dispoziție, și personaje mai mult sau mai puțin spectaculoase, și toate converg spre un sfârșit anticipat prin titlu.

Am scris această carte în 1995, sau puțin înainte, apoi, împreună cu „Prada vulpii”, imprimate la mașina de scris, le-am dat spre citire câtorva oameni care le-au apreciat și m-au încurajat să continuu. Am participat cu ele la un concurs literar. Nu știu dacă au fost citite. Am primit foile înapoi după trei zile, fără vreun mesaj.  

Probabil ambele povestiri par învechite, eliminate din actualitate. Dar și istoria e citită și cărțile de epocă, deoarece povestea în sine e la fel de puternică. Astăzi, când toată cultura e infestată de prost gust, când cei cu pretenții sunt, cum altfel decât, snobi, să-ți faci loc strigând adevăruri nespuse, e simplă paranoia. Dar nu e stilul meu. Eu doar șoptesc. De aceea nu sunt auzit.

Apăsați aici pentru a citi cartea.