Cărțile mele sunt scrise în tandem. „Apocalipsa după Georgescu” e legată de romanul „Paris”. Amândouă sunt distopii care își desfășoară acțiunea (sunt romane de aventuri) în aceleași vremuri, un viitor apropiat, după modificări esențiale în organizarea statală și demografică a Europei.

În 2013 am reușit să o scot la editura Verus, înainte să fie desființată de proprietarul ei, doamna Bărbuceanu.

Deoarece scriu toate aceste synopsis-uri, mai pe românește, prezentări, în 2021, am citit foarte recent despre modul în care au ajuns bieții chinezi o masă experimentală pentru implementarea tehnologiei în viața lor zilnică (sunt filmați, numărați, controlați, sunt plătiți cu cifre, nu cu bani, etc.) și mă grozăveam cât de bine intuisem în cărțile mele posibilitatea de a controla viața omului folosind tehnologia. Spuneți că au făcut-o alții deja și că nu e original? Poate. Eu am zis de ceea ce stă pe-aproape, dar încă nu este actual. Deși nu e nimic despre modul în care poți cumpăra alimente sau produse de orice fel, am văzut cum putem fi identificați de la distanță și alte nebunii care ne anihilează libertatea. Nu e departe momentul în care oamenii vor fi eliminați în serie de alți oameni, apăsând butonul „Exit”, cum altfel decât subiectiv, dintr-o toană. Și să nu se fi cunoscut vreodată. Și cine poate proba că nu se întâmplă deja?

Pe ultima pagină a cărții am scris: „Legenda ultimei Troia”. Toată epopeea homerică stă să se reverse chiar în cetatea modernă a Parisului, după ce acesta conține cauzele izbucnirii unui conflict, a unei revoluții, laolaltă internă și externă, fiindcă se raportează la spații diferite.

Am schimbat-o pe Elena într-o Françoise, primarul Prince Riammy ar fi fostul rege troian Priam, soția sa La Escoba, regina Hecuba, fiul erou supranumit Thor, Hector, celălalt fiu zis Paris, evident prințul care a cauzat în mod necugetat conflictul, dar Ahile e Maïa, sau Maiakovski, Menelaos, Basile Dimov, Ulise, Nez Marceau, iar Agamemnon, poate Cédric Gauriac, dar aici legătura e destul de neconformă. Am introdus un detectiv arab, un Apollo feminin plus o mulțime de alte personaje între care se remarcă în mod insistent, negația aspirației spre libertate, oportunistul, falsul erou ajuns lider. E o lege a societății umane.

În cartea aceasta se înfruntă adeseori profanul și fantasticul (magic nu divin) dar niciodată neștiutorul nu va admite în mod clar magia sau puterea vrăjitorilor. Mai mult, orice lucru inexplicabil este interpretat ca o lucrare a necuratului, iar accesul unor neinițiați la abilități neobișnuite îi transformă, nu pentru totdeauna, îi apropie de „lumea cealaltă”.

Așteptați-vă la o poveste fantastică, puternică și neașteptată, în care binele nu trebuie să învingă, și nici nu e recunoscut drept bine. Uneori devine rău și invers.

Cunoașteți legenda războiului troian? Mergeți pe ea! Chiar dacă iese altceva. 

Apăsați aici pentru a citi cartea.