Vorbind de filosofie, cea pe care am deprins-o mișcându-mi aparatul ici-acolo, este existențială. Știți, probabil, că așa-zișii existențialiști au eșuat, la un anumit moment al evoluției, să se prezinte ca epopei rătăcite în mediu fluid patrulat de „pirañas”, și au adunat altfel de prozeliți. Sunt netoți indivizii care expun inspirația lor așteptând adulație. Dimpotrivă. Acesta trebuie să fie răspunsul masei: Dimpotrivă. În existență nu sunt decât două entități: Sinele și Lumea. Pentru a explica ceea ce este, nu pot gândi altfel decât dual. Dacă nu o fac în acest mod cad în capcana Lumii. Devin sclavul Ei și exprim doar ce îmi prezintă Ea. Probabil titlul corect al cărții mele ar fi fost „Eu și Lumea”, totuși… nu sunt chiar eu. Personajul „Eu” este în travesti. Am re-scris istoria Lumii pe o jumătate de veac. Este, evident, Lumea (aparent) cunoscută îndeaproape sau de la distanță, asimilată cu ajutorul mijloacelor de comunicare, o Lume personalizată. E posibil să fie în mod exclusiv Lumea. Chiar posibilitatea de a înțelege este influențată, iar în cazul că infestația e totală, „Eu” nu sunt. De aceea am inventat un Alter-Ego. În acest mod distanțarea se simte. Toate personajele din jurul vorbitorului au fost, sunt, reale și poartă numele unor oameni existenți în timpul și la locul lor. Cartea a fost încheiată la finalul anul 2015 și prezintă înțelegerea și interpretarea Lumii, până la sfârșitul mileniului (anului 2000 d.Hr.). Nu este nimic metodic, câteodată se anticipează ori se revine deoarece s-a omis, totul e omenesc și deloc doct, totuși, dincolo de povestea destinului mic urcă zvonul existenței unei lumi sferice cu oameni, a umanității nesfârșite, cu notorietăți, civilizații, adevăruri ascunse ori expuse, se simte alunecarea în altă Lume ori este aceeași Lume defectă, nicidecum ce trebuie, iar prăbușirea care se anunță e în spiritul Existenței și a fost întotdeauna astfel fără să îl pot simți deoarece nu am fost Cel luminat.

Cartea are 21 de capitole, fiecare despre o anumită marcă din viața personajelor. Trei capitole despre copilărie, apoi adolescența, tinerețea… Această poveste atinge tangențial vârsta bătrâneții. Este una dintre vârstele Lumii. Lumea e destul de bătrână, dar nu pare vârstnică. De aceea s-ar zice că e „înaintea pensionării”. Totuși, parcă nu e de-ajuns. Se așteaptă un viitor cu extratereștri… Sincer? Nu ar fi deloc fast pentru unul ca mine să existe preadeștepți și de aiurea. Deși, privind cum se derulează viața în căutarea unui adevăr imposibil… să te adaptezi la existența comună, normală, pare straniu.

Este o dublă istorie nonconformistă cu filozofie transparentă. Deși mare și plină, este rapidă și relativ ușor de citit. Posibil să vă recunoașteți între personajele acestei povestiri reale.

 

Apăsați aici pentru a citi cartea.