După 2009, urmare a globalizării progresive dictate de „Noul val”, obsesie (aparent) democrat americană, țiganii români au pretins dreptul de a fi numiți oameni, pe limba lor „rromi”. Pentru că „rrom” nu poate fi utilizat, s-a internaționalizat termenul „rom”. Deoarece românii au fost prinși cum nu se poate mai rău de pervertirea naționalității lor, țiganii fiind recunoscuți pentru excese libertine (în afara comunității proprii), s-au pornit plângeri pentru a fi absolviți de vina comună în cazul faptelor antisociale. Indivizi, chiar sociologi și chiar doctori din vestul educat, au spus: „romi ori români, totuna”! Am scris eseul „Au înflorit ciorile”, despre această nedreptate grosolană pe care europenii vestici continuă să o întrețină deși beneficiază de munca și devotamentul românilor, puri și simpli.

Cine știe să citească și reține, a înțeles că perspectiva socială a Europei nu se arată deloc roz. Și nu din cauza creșterii mici a demografiei localnicilor ci creșterii mari a imigrației. Zi de zi procentul celor ce vin, și nu mai pleacă, micșorează majoritățile etnice. Se așteaptă în liniște schimbarea majorităților, care va altera tradițiile. S-a mai întâmplat și a murit imperiul roman. Cine are să deplângă importanta germanie?

Am încercat să surprind această trecere „dincolo” pe care inevitabil o vor trăi generațiile viitoare ale populațiilor europene. Nu numai imigranții vor tulbura viața locatarilor. Din zona lor, deocamdată ocultă, vor coborî cei care aduc alte credințe, alte trăiri – de exemplu în mediul virtual.

„Apocalipsa…” este un roman de anticipație, puțin sf. A fost publicat în 2013, la editura PACO.

Românul Marin Georgescu, italian cu acte, rezident în Lecce, Italia, își programează o vizită în țara natală pentru a-și revedea rudele. Se schimbaseră destule „acolo” (inclusiv teritoriul), iar noile autorități nu erau deloc bucuroase să-și reprimească foștii conaționali. Ajuns în Romania, după o călătorie ciudată, G. a constatat că aproape tot ce se știa despre țara natală trebuia reconceput. Românii erau vânați pe teritoriul fostei lor patrii. Astfel că a devenit victima și ulterior, după evadarea dintr-un lagăr, vânatul celor care trăiau în țara aceea.

Schimbarea în Romania s-a produs după modificarea majorității. Populația înlocuitoare (numită aici „slatană” – am mai folosit acest etnonim inventat) a basculat puterea și s-a impus definitiv. Cauzele sunt etalate într-un capitol special. Atunci află și G, cum s-a petrecut un fenomen pe care îl cunoscuse pe fugă, asemenea celor care se grăbiseră să-și ia lumea-n cap. Nimeni nu rămăsese din familia sa și MG, considerat spion străin, este alungat „dincolo”. Urmează o cursă în sens invers, spre reședința din Lecce, iar în drumul său dificil înapoi Europa se arată îmbătrânită, lipsită de apărare, înaintea prăbușirii. Italia fusese deja împărțită, iar Lecce devenise un loc mort, prin care mai circulau doar spectre. Ajuns „acasă” MG este împins într-un joc virtual, fatal, și devine ținta unor vânători bogați care se distrau împușcând ținte vii.

În final am oferit sorții o șansă. Totul este un vis, un coșmar. Nu pot salva lumea, dar pe mine mă pot salva oare?

„Apocalipsa după Georgescu” e structurat ca un serial, în 18 episoade. Fiecare episod este o povestire care te duce mai departe, până la final. Chiar finalul pare un nou început.

Nu este o lectură dificilă și nicidecum traumatizantă, deși tema pare foarte sumbră, chiar neagră. Este o Apocalipsă, și se desfășoară în consecință! Și ce? „Apocalipsa după Ioan” nu este citită? Și are destui adepți! „Apocalipsele” sunt considerate profeții dar, în general, sau poate fără excepție, nu se adeveresc. E plină literatura de ele și poartă titluri diferite, uneori cu înțeles ascuns…

Apăsați aici pentru a citi cartea.