Un întreg gen literar e inclus aici. Este vorba despre scriere versificată. Cândva se scriau și poeme uriașe, adevărate romane în versuri - și nu e vorba despre romanele cavalerești, nici chiar despre scrierile sfinte. Mari poeme antice au fost create pentru a fi cântate. Poezia ritmată a potențat povestea. Elegii, imnuri, ode, balade, au plecat toate de la exemplul marilor eroi. Apoi ritualurile. Zeii cereau să fie invocați în versuri și... în fine, zeița personală pretindea să o cânți, apoi să i se cânte de dragoste în timp ce dansează... De unde a plecat nevoia de a folosi versuri?

Este poezia un pic desuetă? S-a întins pe toată cunoașterea, mai departe de ceea ce este și mai profund, apoi și-a transformat forma și s-a întors la originea vorbei și a înțelegerii. Dincolo de-atât unde se mai poate merge?

Lumea se teme de stagnare. De aceea își caută neîncetat creatori de trenduri, de mode ori noi tentințe în spații, lucruri, realități vechi. Căutare sau formare de noi drumuri. Poet este un individ cu abilități în spațiul tulburător al sentimentelor. Nu poți înșela un om sensibil și cultivat. Oricine poate scrie versuri, dar poet este cel care scrie poezie originală, cultă, neobișnuită, uimitoare, șocantă chiar. „Bună” sau „rea” nu se potrivește la caracterul unei poezii. Restul... e vorbărie.